Bianca Adăscăliței
Psiholog Clinician & Psihoterapeut Sistemic
Salut! Sunt Bianca Adăscăliței, psiholog clinician și psihoterapeut sistemic în Iași, și mă bucur că ai ajuns aici. Cred cu tărie că fiecare dintre noi poartă resursele necesare pentru a depăși momentele dificile, însă uneori avem nevoie de un cadru sigur și de o perspectivă obiectivă pentru a le accesa.
Practica mea terapeutică se bazează pe înțelegerea profundă a modului în care experiențele de viață, relațiile și traumele modelează echilibrul nostru interior. Prin abordarea sistemică și psihotraumatologică, îi însoțesc pe clienți în lucrul cu anxietatea, depresia, trauma sau crizele profunde de relație, pentru a înțelege mai clar dinamica lor emoțională și relațională.
Povestea Mea și Parcursul Profesional
Decizia de a deveni psiholog a venit după o experiență personală profund transformatoare. După ani trăiți în depresie și un proces terapeutic care m-a ajutat să descopăr și partea luminoasă a vieții, mi-am dorit să pot oferi această experiență și altor oameni. Alegerea a venit însă doar după ce am înțeles responsabilitatea profundă a actului terapeutic și mi-am construit competențele necesare pentru a-l susține cu autenticitate și grijă.
De-a lungul anilor de practică clinică și formare, am învățat că suferința psihică nu este o slăbiciune, ci un semnal că ceva în ecosistemul nostru interior sau relațional are nevoie de atenție și ajustare. Ca terapeut, scopul meu nu este să ofer sfaturi 'magice', ci să facilitez un proces de descoperire și transformare.
Am lucrat cu sute de persoane, cupluri și familii, fiecare poveste fiind o lecție despre reziliență și puterea de adaptare a spiritului uman. În cabinetul meu din Iași, sau în timpul ședințelor de psihoterapie online, sunt martora capacității extraordinare a oamenilor de a se vindeca și de a-și reclădi viața.
Abordarea Terapeutică Sistemică
Ca psihoterapeut cu formare în terapia sistemică de cuplu și familie, abordez problemele nu doar din perspectiva individului izolat, ci prin prisma relațiilor și contextelor în care acesta trăiește.
Ce înseamnă mai exact psihoterapia sistemică? Înseamnă că simptomele (precum anxietatea, depresia, conflictele, atacurile de panică) sunt adesea rezultatul unor dezechilibre în sistemele din care facem parte: familia de origine, cuplul sau mediul profesional.
Rolul meu este acela de a acționa ca o oglindă care îți reflectă tiparele nocive, de comunicare sau de comportament, în care ești prins și de a te ajuta să le înlocuiești lent cu mecanisme conștiente, funcționale. Explorăm miturile familiale, rolurile pe care ți le-ai asumat inconștient și loialitățile invizibile care îți dictează alegerile.
Filosofia mea de lucru
"Nu poți duce un client mai departe decât ai ajuns tu însuți ca om și terapeut. Autenticitatea este nucleul muncii mele; îmi propun să creez un spațiu terapeutic în care să te simți văzut, ascultat și acceptat necondiționat, exact așa cum ești."
În terapie nu există greșeli, ci doar mecanisme de supraviețuire pe care le-ai învățat cândva și care acum au devenit disfuncționale. Prin acceptare compasională, putem debloca aceste tipare. A te cunoaște pe tine însuți este cel mai curajos demers pe care îl poți începe.
Abordarea Psihotraumatologică
În practica mea, psihotraumatologia ocupă un rol esențial în înțelegerea modului în care experiențele dificile sau copleșitoare ne influențează emoțiile, relațiile și felul în care ne raportăm la noi înșine. Trauma nu apare doar în urma unor evenimente extreme, ci poate lua forma unor răni emoționale repetate, a neglijării, respingerii sau a lipsei de siguranță relațională.
Din perspectivă psihotraumatologică, multe dintre reacțiile pe care le considerăm "probleme" — anxietatea, hipervigilența, dificultățile relaționale, blocajele emoționale sau sentimentul constant de gol interior — sunt de fapt mecanisme de adaptare dezvoltate pentru supraviețuire.
Rolul meu este să te ajut să înțelegi aceste mecanisme fără judecată, să identificăm împreună rădăcina experiențelor traumatice și să construim treptat un spațiu interior mai sigur și mai stabil. Procesul terapeutic urmărește reglarea emoțională, reconectarea cu propriul corp și recâștigarea sentimentului de siguranță în relația cu tine și cu ceilalți.
Cum decurge o ședință de terapie alături de mine
Pășirea în cabinetul de psihologie poate fi intimidantă pentru prima dată. De aceea, pun un accent deosebit pe construirea unei alianțe terapeutice bazate pe empatie, respect și siguranță absolută.
Într-o ședință tipică de psihoterapie, te invit într-un spațiu de explorare fără judecată. La primele întâlniri (faza de evaluare clinică), vom discuta despre motivele care te-au adus la terapie, despre istoricul tău de viață și despre obiectivele pe care vrei să le atingem. Apoi, vom colabora pentru a înțelege emoțiile, pentru a dezvolta strategii de coping sănătoase și pentru a reclădi o relație armonioasă cu tine însuți și cu cei din jur.
Folosesc tehnici validate științific, integrând elemente din psihotraumatologie și alte abordări bazate pe dovezi. Confidențialitatea este garantată atât prin codul deontologic al Colegiului Psihologilor din România, cât și prin valorile personale cu care îmi desfășor practica terapeutică. Înțeleg vulnerabilitatea pe care o implică procesul terapeutic și consider respectarea intimității, a siguranței emoționale și a încrederii dintre terapeut și client ca fiind esențiale în orice demers terapeutic.
Educație și Acreditări
Pregătirea mea este un proces continuu. Iată principalii piloni ai formării mele academice și clinice:
Licență în Psihologie
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași
Consolidarea bazei teoretice în psihologia generală, clinică și experimentală.
Masterat
Psihologie Clinică și Psihoterapie
Aprofundarea tehnicilor de diagnostic, evaluare și intervenție clinică.
Formare în Terapia Sistemică de cuplu și familie
Psihoterapeut de Cuplu și Familie
Formarea de bază care îmi permite să lucrez dinamic cu sistemele familiale și cuplurile.
Psihotraumatologie (în formare)
Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei, București
Specializare adăugată pentru a aborda în siguranță traumele profunde și nerezolvate.
COPSI
Atestat de Liberă Practică emis de Colegiul Psihologilor din România
Întrebări Frecvente
Răspunsuri clare despre procesul terapeutic, pentru a te ajuta să iei cea mai bună decizie.
Care este diferența dintre psiholog, psihoterapeut și psihiatru?
Un psiholog clinician se ocupă de evaluarea și diagnosticul dificultăților psihologice. Un psihoterapeut (așa cum sunt eu) are o formare suplimentară de câțiva ani care îi permite să trateze aceste dificultăți prin terapie prin vorbire (intervenție psihoterapeutică). Un psihiatru este un medic care poate prescrie tratament medicamentos. În multe cazuri, colaborarea oferă cele mai bune rezultate.
Cât timp durează o ședință și de câte ședințe am nevoie?
O ședință individuală de psihoterapie durează 50 de minute, în timp ce terapia de cuplu sau familie se poate întinde pe 60-90 de minute. Numărul de ședințe variază masiv în funcție de complexitate. Intervențiile scurte pot dura 8-12 ședințe, în timp ce lucrul pe traume profunde necesită o implicare pe termen lung (luni sau ani).
Pot face psihoterapie și online?
Absolut. Ofer ședințe de consiliere psihologică și psihoterapie online pentru românii de pretutindeni (din țară și din diaspora). Terapia online și-a dovedit eficacitatea științifică, fiind la fel de eficientă ca cea desfășurată fizic la cabinetul de psihologie din Iași.
Cum știu dacă terapia sistemică mi se potrivește?
Terapia sistemică este potrivită dacă simți că dificultățile tale sunt legate de ceilalți (probleme în cuplu, relații toxice, conflicte) sau dacă repeți anumite tipare inexplicabil. Chiar dacă vii la terapie individual, vom lucra ținând cont de "sistemul" tău de relații. Această abordare ajută masiv la rezolvarea anxietății, depresiei și traumelor.
Eu dincolo de meserie
Cred cu tărie că hobbyurile nu sunt un lux, ci o nevoie profund umană. Ele sunt spațiile în care omul încetează să mai funcționeze pe pilot automat și începe, cu adevărat, să trăiască. Într-o lume care ne învață constant să performăm, să producem și să rezistăm, pasiunile sunt cele care ne readuc aproape de noi înșine.
Pentru mine, fiecare hobby a fost mai mult decât o activitate recreativă. A fost o formă de reconectare. Cu natura. Cu corpul meu. Cu prezentul. Cu liniștea. Cu viața însăși.
Fotografia – prima întâlnire cu liniștea
Fotografia a fost poarta mea către o lume pe care până atunci nu o cunoscusem cu adevărat: lumea prezenței. Înainte de asta, trăiam într-un zgomot continuu al gândurilor. O minte mereu ocupată, mereu în alertă, mereu undeva între trecut și viitor. Unele gânduri aveau sens. Multe dintre ele, nu. Apoi a apărut fotografia.
Pentru prima dată, am experimentat acea stare rară în care totul se oprește pentru câteva secunde. În fața unui peisaj, a unei lumini perfecte sau a unui cadru care cerea să fie surprins, în mintea mea se făcea liniște. Nu mai exista agitație interioară. Exista doar acel moment. Fotografia m-a învățat să observ. Să încetinesc. Să privesc cu adevărat.
Prin fotografia de peisaj am reluat legătura cu natura — un spațiu care, fără să realizez mult timp, îmi fusese refugiu încă din copilărie. Natura a fost primul meu loc sigur, iar fotografia m-a ajutat să mă întorc acolo.
Motociclismul – dialogul dintre minte și corp
După fotografie, în viața mea a apărut motociclismul. Și odată cu el, o nouă formă de prezență. Dacă fotografia m-a învățat liniștea minții, motociclismul m-a învățat relația cu corpul. Aici, fiecare mișcare contează. Fiecare reacție are sens. Corpul și mintea trebuie să comunice constant, iar emoțiile nu mai pot fi ignorate sau amânate.
Pentru mine, motociclismul este asemănător unui dans. Iar frumusețea lui stă tocmai în faptul că există mai multe ritmuri în care îl poți trăi. Motociclismul de stradă este partea comercială și relaxată — un amestec de R&B și pop, fluid și familiar. Motociclismul pe circuit seamănă cu un balet: precizie, disciplină, control și eleganță în mișcare. Iar off-road-ul… off-road-ul este o adevărată sârbă moldovenească. Imprevizibil, intens, plin de viață și de provocări.
Fiecare dintre aceste forme mă provoacă diferit și îmi oferă alt tip de bucurie. Dar toate au un lucru în comun: mă obligă să fiu prezentă complet. Acolo nu există spațiu pentru zgomot mental inutil. Există doar corpul, respirația, emoția și momentul.
Via Ferrata – conversația misterioasă cu instinctul
Via ferrata este, pentru mine, încă o poveste neterminată. Un capitol în care simt că există răspunsuri pe care încă nu le-am descoperit.
Îmi vine natural să mă cațăr. Să mă aflu la înălțimi amețitoare. Să am încredere în corpul meu în situații în care, teoretic, ar trebui să existe mai multă teamă. Și totuși, nu am avut o pregătire temeinică pentru asta. De multe ori mă întreb: de unde știe corpul meu să facă toate aceste lucruri? Cum poate exista o inteligență atât de profundă în noi, fără să fi fost învățată explicit?
Via ferrata m-a făcut să înțeleg că uneori corpul poartă memorii și resurse pe care mintea încă nu le poate explica. Și poate că nu toate răspunsurile trebuie găsite imediat. Uneori, este suficient să rămâi curios.
Curiozitatea – motorul vieții
Dacă există un fir comun între toate pasiunile mele, acela este curiozitatea. Curiozitatea ne scoate din inerție. Ne împinge să explorăm, să învățăm, să simțim, să greșim, să descoperim. Ea este opusul stagnării și antidotul supraviețuirii automate.
Cred că omul începe să trăiască cu adevărat atunci când își permite să fie curios. Despre sine. Despre lume. Despre ce există dincolo de frică, rutină sau limitele pe care și le-a impus. Viața are mult mai multe straturi decât cele pe care le vedem atunci când doar încercăm să "rezistăm". Iar uneori, o simplă pasiune poate deveni începutul unei reconectări profunde cu tine însuți.
Fii curios. Despre viață. Despre corpul tău. Despre emoțiile tale. Despre ce te face să simți că ești viu.